I. Inaltarea Sfintei Cruci (gr. Σταυροφανεια) – data praznuire: 14 septembrie

Este cea mai veche si cea mai importanta dintre sarbatorile crestine inchinate cinstirii crucii lui Iisus. Praznicul acesta este cinstit cu post si rugaciune.

Prin aceasta sarbatoare crestinii comemoreaza doua evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:

  • aflarea crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, de catre Sf. imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare si inaltarea ei solemna in vazul tuturor de catre episcopul Macarie de Ierusalim, in ziua de 14 septembrie 335;
  • readucerea lemnului crucii de la persi, in anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce patriarhul Zaharia de Ierusalim a inaltat-o in vazul tuturor, la 14 septembrie 630.

Crucea, care pana la Hristos a fost unealta de tortura, starnind groaza si sila, dupa moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mantuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfaramat pe diavol, de pe ea S-a coborat la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus in imparatia Cereasca. Imaginea Crucii este infricosatoare pentru demoni si, ca semn al lui Hristos, este cinstita de crestini.

Ziua Crucii – este denumirea populara a sarbatorii ortodoxe “Inaltarea Sfintei Cruci”. in aceasta zi se considera ca pamantul, deschis pentru plante, reptile si insecte la Alexii (17 martie), se inchide, cele doua sarbatori populare marcand, in Calendarul Popular, doua anotimpuri: vara si iarna. In sudul tarii, unde sarbatoarea este numita Carstovul Viilor, se incepe culesul viilor si se bat nucii.

Credinciosii ortodocsi rostesc in aceasta zi – si nu numai – o frumoasa rugaciune spre cinstire: “Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, intarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a incetat blestemul, s-a inghitit puterea mortii si ne-am inaltat de pre pamant la cele ceresti; arma nebiruita impotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mantuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.

Tropar

Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celor potrivnici daruieste, si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Condac

Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (Ed. Sophia, Bucuresti, 2000, p. 218), inaltarea Sfintei Cruci se reprezinta astfel: se reprezinta o “Biserica si intr-insa [un] amvon; si sus pe amvon [stand] Sfantul Macarie, patriarhul Ierusalimului, tinand cinstita Cruce a lui Hristos, si langa [dansul un diacon tinand o cadelnita ] amvon sfanta Elena imparateasa si cu dansa multi boieri si multime de popor, uitandu-se in sus la cinstita cruce, si avandu-si [toti] mainile inaltate [spre amvon]”.

II. Sfantul Mina – data praznuire 11 noiembrie

A fost pe vremea imparatiei lui Diocletian si Maximian (286-305), si era din tara Egiptului, crestin cu credinta, iar cu slujba ostas din ceata tribunului Firmilian, aflandu-se in rasarit cu trupa sa, in Cotianiul Frigiei, unde stapanea dregatorul Arghirisc. Deci, acesti imparati pagani au dat porunca in toate partile ca, oricine nu se va inchina zeilor, sa fie pedepsit cu chinuri si cu moarte, incat pretutindeni crestinii erau siliti sa jertfeasca idolilor.

Atunci, fericitul Mina, nesuferind sa vada cinstindu-se ratacirea idoleasca si inchinarea la idolii cei fara de suflet, si-a lepadat ostasia si s-a dus in munte, in pustie, voind mai bine a vietui cu fiarele, decat cu un popor care nu cunoaste pe Dumnezeu. Și, umbla din loc in loc, invatand legea lui Dumnezeu si curatindu-si sufletul cu postul si cu rugaciunea.

Și, trecand multa vreme, s-a facut in cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunandu-se mult popor paganesc, se faceau jocuri si intreceri, alergari si lupte in cinstea necuratilor zei. Deci, intarindu-se indeajuns si auzind de acest praznic, Sfantul Mina s-a aprins de ravna pentru Hristos si, lasand muntii si pustietatea, a venit in cetate si, stand in mijlocul oamenilor, la un loc inalt, a propovaduit cu indrazneala pe Hristos. Prins si adus inaintea dregatorului Arghirisc, acesta l-a osandit sa fie batut fara crutare cu vergi si tarat prin cioburi ascutite, de i-au sfartecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de par aspru, fara mila, l-au ars cu faclii si l-au tras pe o roata.

Dar Hristos isi intarea Mucenicul care, ramanand nestramutat in credinta, striga cu glas mare: “De Dumnezeul meu nu ma voi lepada. Al lui Hristos am fost, sunt si voi fi si idolilor vostri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu”. Acestea auzindu-le dregatorul, a dat cea din urma hotarare, zicand: “Lui Mina ostasul poruncim sa i se taie capul cu sabia”. Și asa, Sfantul Mina a luat de la Hristos cununa Mucenicilor.

Despre Sf. Mina mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia!

Credinta populara spune ca aceasta zi este respectata si de hoti, dar si de pagubitii care ii cer Sfantului Mina ajutor la prinderea talharilor. insa nu doar cei pagubiti cer ajutor sfantului ci si cei care vor sa indeparteze gandurile si faptele rele ale dusmanilor.

Tropar

Mucenicul Tau, Doamne, Mina intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, ca avand puterea Ta, pe chinuitori a invins, zdrobit-a si ale demonilor neputincioase indrazniri. Pentru rugaciunile lui, mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac

O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !

Iconografie

Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf. Mina este ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic.