Hramurile Sfintei Mănăstiri

I. Înălțarea Sfintei Cruci (gr. Σταυροφανεια) - dată prăznuire: 14 septembrie

Este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Iisus. Praznicul acesta este cinstit cu post și rugăciune.

Prin această sărbătoare creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:

• aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, de către Sf. împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare și înălțarea ei solemnă în văzul tuturor de către episcopul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 335;
• readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.

Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază și silă, după moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma și semnul mântuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfărâmat pe diavol, de pe ea S-a coborât la iad și, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus în împărăția Cerească. Imaginea Crucii este înfricoșătoare pentru demoni și, ca semn al lui Hristos, este cinstită de creștini.

Ziua Crucii – este denumirea populară a sărbătorii ortodoxe “Înălțarea Sfintei Cruci”. în această zi se consideră că pământul, deschis pentru plante, reptile și insecte la Alexii (17 martie), se închide, cele două sărbători populare marcând, în Calendarul Popular, două anotimpuri: vara și iarna. În sudul țării, unde sărbătoarea este numită Cârstovul Viilor, se începe culesul viilor și se bat nucii.

Credinciosii ortodocși rostesc în această zi – și nu numai – o frumoasă rugăciune spre cinstire: “Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, semnul cel nebiruit al creștinătății, ușa raiului, întărirea credincioșilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut și a încetat blestemul, s-a înghițit puterea morții și ne-am înălțat de pre pământ la cele cerești; arma nebiruită împotriva demonilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioșilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruiește lumii mare milă”.

Tropar:

Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Condac:

Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale daruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință.

Iconografie:

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (Ed. Sophia, București, 2000, p. 218), înălțarea Sfintei Cruci se reprezintă astfel: se reprezintă o "Biserică și într-însa [un] amvon; și sus pe amvon [stând] Sfântul Macarie, patriarhul Ierusalimului, ținând cinstita Cruce a lui Hristos, și lângă [dânsul un diacon ținând o cădelniță ] amvon sfânta Elena împărăteasa și cu dânsa mulți boieri și mulțime de popor, uitându-se în sus la cinstita cruce, și avându-și [toți] mâinile înălțate [spre amvon]".

II. Sfântul Mina - dată prăznuire 11 noiembrie

A fost pe vremea împărăției lui Diocletian și Maximian (286-305), și era din țara Egiptului, creștin cu credința, iar cu slujba ostaș din ceata tribunului Firmilian, aflându-se în răsărit cu trupa sa, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc. Deci, acești împărați păgâni au dat poruncă în toate părțile ca, oricine nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri și cu moarte, încât pretutindeni creștinii erau siliți să jertfească idolilor.

Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească și închinarea la idolii cei fără de suflet, și-a lepădat ostasia și s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a viețui cu fiarele, decât cu un popor care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și, umbla din loc în loc, învățând legea lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul cu postul și cu rugăciunea.

Și, trecând multă vreme, s-a facut în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri și întreceri, alergări și lupte în cinstea necuraților zei. Deci, întărindu-se îndeajuns și auzind de acest praznic, Sfântul Mina s-a aprins de râvnă pentru Hristos si, lăsând munții și pustietatea, a venit în cetate și, stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrazneală pe Hristos. Prins și adus înaintea dregătorului Arghirisc, acesta l-a osândit să fie bătut fără cruțare cu vergi și târât prin cioburi ascuțite, de i-au sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii și l-au tras pe o roată.

Dar Hristos își întărea Mucenicul care, rămânând nestrămutat în credință, strigă cu glas mare: "De Dumnezeul meu nu mă voi lepada. Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi și idolilor voștri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu". Acestea auzindu-le dregătorul, a dat cea din urma hotărâre, zicând: "Lui Mina ostașul poruncim să i se taie capul cu sabia". Și așa, Sfântul Mina a luat de la Hristos cununa Mucenicilor.

Despre Sf. Mina mai tot românul a auzit pentru că, așa cum scrie în acatist, Numele tău, mai mult decât oricare altul dintre sfinți, s-a făcut creștinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică și îndestulătoare a orice păgubiri suferite de dânsii. Pentru care și astăzi pătimind cei ce stau față icoanei Tale cu credința se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i și îndeplinind cererea lor, ca să-ți aducă lauda, cântând: Aliluia!

Credința populară spune că această zi este respectată și de hoți, dar și de păgubiții care îi cer Sfântului Mina ajutor la prinderea tâlharilor. însă nu doar cei pagubiți cer ajutor sfântului ci și cei care vor să îndepărteze gândurile și faptele rele ale dușmanilor.

Tropar:

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac:

O, preafericite Mucenice Mina, ascultă rugăciunea noastra ce-ți aducem din toată inima, ca să ne izbavești pre noi de boale și de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta și a mărturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfântului Duh le faci nouă celor ce cu credință cântăm: Aliluia !

Iconografie:

Se pare că reprezentarea din icoane a Sf. Mina este ca ostas în vârstă, călare pe cal, nu are suport biografic.