Reguli pentru cei ce vin la biserică
La intrarea în biserică în mod normal trebuie să rostim: "Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulțimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă Doamne, povățuiește-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmașii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!“.
Fraților, trebuie sa știți că un creștin care merge la biserică are câteva rânduieli de bună cuviință pe care să le folosească în sfânta biserică. Dacă nu le împlinește, se duce la biserică spre osândă. Dintre acestea amintim:
- La intrarea în Biserică, ținuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sfântul Lăcaș;
- Nu se vorbește în sfanta biserică
- Telefoanele se închid sau se dau pe silențios pentru a nu perturba liniștea celor ce se roagă.
- Se evită pe cât posibil ieșirile și intrările repetate în biserică în timpul Sf. Liturghii
- A nu se uita nicio clipă că în Biserică vă găsiți chiar înaintea lui Dumnezeu
- La icoane ne închinăm înainte de începerea slujbelor, sau înainte de începerea Sf. Liturghii. Odată începută slujba, nu ne mai închinăm pentru a nu tulbura și a atrage atentia.
- Nu plecați din biserică mai înainte de terminarea slujbei. Stați până v-ați miruit si ați luat anaforă. Plecarea mai devreme fără o mare nevoie, este mare păcat.
- După terminarea slujbei, evitați a cleveti în curtea bisericii. Este ca și cum ne-am dezbrăca de ceea ce am adunat în biserică. Este bine ca după terminarea slujbei, să plecăm imediat acasă dând slavă lui Dumnezeu.
Sfântul Serafim de Sarov - despre cum să ne purtăm în biserică:
- Nu uita zilele de sărbătoare: fii înfrânat, mergi la biserică dacă nu ești bolnav. Dă la biserica lumânări, vin și untdelemn: milostenia o să iți facă mult bine.
- Este de folos ca la biserică să stai la rugăciune întru luare aminte lăuntrică;
- Trebuie să privim viața noastră ca pe o lumânare, care este făcută din ceara și fitil și arde. Ceara este credința noastră, fitilul este nădejdea și impreună ard la fel ca și ceara și fitilul sub lucrarea focului. Lumânarea proastă răspândește putoare atunci când arde și când se stinge: la fel este și viața păcătosului înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea, privind la lumânarea care arde, mai ales când stăm în sfânta biserica, să ne amintim de începutul, de curgerea și de sfârșitul vieții noastre, căci precum se topește lumânarea aprinsă înaintea icoanei dumnezeiești, viața noastră se micșorează cu fiecare clipă ce trece, apropiindu-se de sfârșit. Gândul acesta ne va ajuta să ne răspândim mai puțin în biserică, să ne rugăm cu osârdie și să ne străduim ca viața noastră să fie înaintea lui Dumnezeu asemenea unei lumânări din ceară curată, care nu răspândește putoare.
