RUGACIÚNE s. 1. (BIS.) inchinare, inchinaciune, ruga, (inv. și reg.) ocinaș, (inv.) molitva, rugare, rugaminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugaminte.
Tatal nostru (cateodata cunoscuta dupa primele doua cuvinte din limba latina ca Pater Noster, sau greaca ca Πάτερ ἡμῶν) este probabil cea mai cunoscuta rugaciune a creștinatații.
Conform Luca 11, rugaciunea a fost data de Iisus din Nazaret ca raspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) sai de a ii invața cum sa se roage.
Rugaciuni de pocainta
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii Tale. Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat eszi in vecii vecilor. Amin.
Alta rugaciune de pocainta
Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isac si al lui Iacov si al semintiei lor celor drepte, Celce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel temut si slavit, inaintea Caruia toate se tem si tremura din pricina atotputerniciei Tale; pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi.
Nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale, caci Tu esti Domnul cel Preaanalt, bun, indelulg-rabdator simult-milostiv, Caruia ii pare rau de rautatile oamenilor.
Tu Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor, spre mantuire. Asadar Tu, Doamne, Dumnezeule celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacov, care nu Ti-au gretit Tie, ci ai pus pocainta mie, pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult de cat nisipul marii. Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi la inaltimea cerului, din pricina multimii nedreptatilor mele. Strans sunt eu cu multe catuse, incat nu pot sa-mi ridic capul si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si rau am facut am facut inaintea Ta; n-am implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci foarte urate am facut, inmultindu-mi smintelile.
Dar acum imi plec genunchii inimii, rugand bunatatea Ta si zicand: Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc; insa tot eu cer, si nici ma osandi la intuneruc sub pamant, caci Tu esti , Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea Ta, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul, dupa mare mila Ta si te voi preaslavi in toate zilele vietii mele; caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin